De se desface casa pământească
A cortului nostru trupesc,
Avem o casă-n cer, Dumnezeiască,
Ce-i vecinică, nu-n felul omenesc.
Și gemem în acest cort cu dorința
Să ne-mbrăcăm cu-al nost 'locaș ceresc.
Deci, haina albă s-o păstrăm și pocăința
Să-mpodobească-acest trup pământesc.
Nu vrem să fim de-acest trup dezbrăcați
Ca omul păcătos, fără speranță,
Cu trup nemuritor noi vom fi îmbrăcați,
Ce-i muritor în noi, va fi-nghițit de viață.
Căci pentru-aceasta Domnul ne-a creat
Și El ne-a dat arvuna Duhului cel Sfânt!
Mi-ar place-acas' la Domnul eu să fiu chemat,
Să părăsesc acest trup de pământ!
Cât timp mai pribegim în lume,
Să ne silim să-I fim plăcuți!
Tu onorează al Său nume!
Căci vei plăti de nu-L asculți!
De binele sau răul l-ai făcut,
Vei sta în fața Lui la judecată!
Nu vei putea ca să te scuzi că n-ai știut!
Răsplată vei primi după-a ta faptă!
Ascultă: Domnul Dumnezeu e Împărat
Și e Stăpân în cer și pe pământ!
Te-ndeamnă să te pocăiești, să fii salvat,
Căci și sfârșitul tău va fi curând!
Foarte frumoasă şi această poezie şi mult mai profundă. Domnul să te ajute în toate.